O iubire un pic mai matura...

Ştii … Ultima oară când ne-am întâlnit am realizat cât de mult te iubesc de fapt. Am realizat ce însemni de fapt pentru mine…
Şi nu, tu pentru mine nu însemni două cuvinte măzgălite pe o foaie… “Te iubesc!”. Tu pentru mine eşti iubirea din ele.
Am realizat că te iubesc suficient încât să fiu gata să merg cu tine până la capătul pământului dacă mi-o ceri.
Am realizat că te iubesc suficient de mult încât să pot să-nchid ochii, să te prind de mână şi să merg oriunde m-ai trage.
Am realizat că mi-ai deschis atât de tare ochii încât aş şti că dacă mi-ai cere luna de pe cer nu aş putea să ţi-o dau. Dar aş şti îţi construiesc o lună mai frumoasă, pentru că e făcută din culori ale iubirii…
Am realizat că atunci când plouă şi tu mă ţii în braţe nici un stop de ploaie nu e suficient de rece ca să stingă fericirea din inima mea.
Am realizat că am ajuns să înşir cuvinte şi fraze fără sens pe hârtie… Şi că oricât aş scrie, tot nu o să găsesc cuvintele care să arate cât şi cum te iubesc de fapt